Fructele unei plante stufoase, recoltate înainte de maturitate și consumate ca legumă proaspătă, mazărea aparține familiei Papilionaceae. Cultivate încă din Antichitate, în bazinul mediteranean, se consumă mai ales vara, în special în sudul Franței.
Denumite încă „mazăre de grădină”, aceste semințe verzi tinere sunt apreciate în gastronomie pentru gustul lor dulce, dar și în medicină pentru proprietățile, valorile nutritive și beneficiile terapeutice.
Etimologia mazării:
Termenul „mazăre” a apărut în limba lui Molière în secolul al 12e și etimologia lui ar avea diverse rădăcini. Potrivit unor scrieri, cuvântul „mazăre” provine din grecescul „pisos” sau „pesi” care înseamnă „mazăre separată de păstăia ei” (deoarece trebuia zdrobită înainte de a fi gătită). Pentru alții, ar fi derivat din „pisum” numele latin al plantei sau „pisere” care înseamnă „a sparge”.
Mic pentru, pentru mica poveste
Originară din Asia Centrală, mazărea era – în antichitate – consumată uscată. Mai târziu, în secolul 17e, au fost introduși în Franța în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea datorită unui negustor din Genova (Italia) pe nume Audiger. După ce a apreciat gustul ușor dulce al acestei legume, regele Ludovic al XIV-lea a cerut-o ca primer în grădinile sale.
De-a lungul timpului, cultura de mazăre s-a răspândit în toată Franța, din regiuni de la sud la nord la vest, inclusiv regiunea Paris.
Caracteristicile mazării
Denumită și „mazăre de grădină”, mazărea există în diverse soiuri grupate în 2 categorii principale. Definite după particularitățile și grosimea gustului lor, distingem:
- Mangetout: consumate în întregime – adică de la sămânță la păstăi – aceste „mazăre gourmet” ușor îndulcită sunt un răsfăț. Adevărați aliați ai bunăstării tale, sunt o sursă de minerale, fibre, antioxidanți și vitamine.
- Măzăre decojită: caracterizată printr-o păstaie tare și pufoasă în interior, conțin fie semințe netede sau încrețite (soiuri de primăvară), fie semințe de vâsle sau pitic (soiuri de iarnă) consumate proaspete.
Citește și:
- Crește bine mazărea
- Mazăre dulce, mazăre de zăpadă: sfaturile noastre de cultivare
Proprietățile și beneficiile mazării
Cu o mare varietate de minerale (calciu, magneziu, fier, fosfor, potasiu), vitamine (A, B, C, E, K) și oligoelemente (seleniu, zinc, mangan, fluor, cupru), mazărea este, de asemenea, bogată în proteine, carbohidrați și fibre alimentare.
Conțin proprietăți antioxidante care previn anumite tipuri de cancer (sân, plămâni) și reduc riscul afecțiunilor cardiovasculare, cronice sau legate de îmbătrânire (cataractă, boli de inimă, arterioscleroză).
Dincolo de aceste efecte antioxidante, mazarea de gradina contribuie la sanatatea gingiilor si dintilor, oaselor si cartilajelor. Ca antiinflamator, ele favorizează coagularea sângelui, vindecarea rănilor, dezvoltarea fătului, protejând în același timp organismul de infecții.
Conținutul de fibre al mazării ajută la digestia și la controlul diabetului de tip 2.
Datorită fierului, proprietatea sa antianemică este esențială pentru regenerarea celulară și hormonală, precum și pentru producerea de neurotransmițători în impulsurile nervoase.
Cu un indice glicemic foarte moderat, mazărea favorizează sațietatea. Ele inhibă o creștere bruscă a zahărului din sânge, care poate provoca mici senzații de foame între mese. De aceea este recomandată pentru o dietă de slăbire.
Sfaturi/idei de rețete cu mazăre
Într-o tigaie țărănească cu alte legume și bucăți de slănină, piure, terină, în unt sau fierte, în jardinieră sau în clafoutis, mazărea este un adevărat răsfăț.
Se potrivesc perfect cu pește, carne de pasăre, carne sau crustacee.
Asociați cu morcovi, aceștia aduc tonus organismului și îl remineralizează atunci când sunt consumați în risotto sau cu pâine.
- Descoperiți: toate rețetele cu mazăre
- Citește și: creșterea bine a mazărei
